traseul fara urme

February 27, 2010

6 dimineata. frig si zapada proaspat cazuta. afara lumina se lupta cu intunericul. nu avem invingator inca. aerul tare musca cu dinti de gheata din obrazul trecatorilor. urmele lor rosii se duc doar cu ingaduinta unei camere incalzite. intr-una din ele s-a hotarat deja victoria luminii asupra intunericului, dovada fiind becul aprins care risipeste pe geam din puterea sa. linistea incintei e deranjata de zgomotul a doi pasi facuti in graba pe parchetul rece. in curand lumina castiga teren in hol, baie si bucatarie. sunetul tot mai divers e intretinut de fosnetul asternutului aranjat, boloborosirea ceaiului pe aragaz, furtuna stropilor de sub dus si scartaitul dulapurilor cu haine curate. rand pe rand intunericul isi recapata stapanirea peste ce a pierdut. usa deschisa isi pierde captivul. talpa bocancilor creaza un ritm cadentat pe scarile din beton. repeta obsesiv succesiunea pereche a pasilor grabiti spre iesire. peretii reci, zugraveala scrijelita, balustrada stramba si coridorul intunecat dau impreuna impresia unui drum spre evadare. el culmineaza cu un covor imaculat de zapada. contrastul sau viu ii aduce bucuria de a pasi. e o mare de ingeri care se joaca sub picioarele lui. aripile lor trosnesc sub greutatea pasilor. coastele sunt modelate de adancituri cu forme. jocul e intrerupt de o carare noua. ochii sunt doua bile reci cu o pojghita de gheata sparta constant de pleopele albe ca faina. aburi calzi si albiciosi ii semnaleaza traseul prin frig. sunt suflete care nu si-au gasit in el  perechea si acum cauta sa scape in noapte. tuseste inecacios si le elibereaza pe toate. o perdea de zapada coboara din cer. fulgi mari cad peste tot si il acopera. in spatele sau ingerii isi reiau incet joaca.

acest articol e scris cu drag ca ramas bun pentru iarna.

Advertisements

inceput de cursa lunga

February 24, 2010

primul start a fost dat de mult. de atunci fiecare se antreneaza pentru marea sa cursa. indiferent cine esti, toti au asteptarea de la tine sa te inscri si sa participi. trebuie sa dai totul si sa nu ii dezamagesti. sa fii in forma ta maxima si sa nu iti treaca prin cap sa renunti pe parcurs. au venit toti sustinatorii tai ca sa te vada implinit de aceasta initiativa. te cunosc de mult si te-au vazut antrenandu-te. pentru unii e surpinzator momentul ales de tine  parca si-ar m-ai fi dorit sa mai petreaca timp cu tine inainte sa iei decizia asta. pentru ceilalti care iti cunosc perioada de incalzire si antrenamentul acest moment vine ca un lucru firesc. tie sa nu iti pese atat de mult de parerile astea impartite. cunosti cel mai bine ce potrivire e acum intre asteptarea ta si rasplata din fata ochilor. ea vine dupa multe curse la care te-ai inscris dar a caror traseu iti ingreuna scopul. aducea cate o denivelare si brusc te vedeai pe burta.  te intristai si iti priveai ranile cu regret. dura cateva luni bune pana se vindecau si reveneai la forma de competitie. primeai elementul surpriza. el te asigura ca niciodata nu vei sti traseul. cand incepeai sa il cunosti iti garanta o tranta cu obstacolele. unele trante nici nu erau atat de rele pentru tine. te invatau ca pe viitor sa te feresti de ele si sa iti continui cursa. altele insa te enervau la culme si renuntai sa mai ajungi la finish. iti dau dreptate, nu poti face perfomanta alergand repede prin gropi cu gandul ca nu ti se va intampla tocmai tie sa cazi. cauti traseul care pune in valoare atletul din tine.vrei sa ii poti anticipa majoritatea obstacolelor. sa le depasesti cu bine si sa continui multumit. locul 1 nu mai e o fustrare a mediocritatii tale din scoala. astazi el e un loc doar pentru tine incapator. vei incepe marea cursa si te crezi pregatit. speri ca traseul te va duce acolo unde vrei. trebuie sa fie destinatia pe care ti-o doresti. zambetul tau multumitor ne spune ca e.  

PE LOCURI, FII GATA, START!

acest articol e scris cu drag pentru prietenii care m-au anuntat ca se casatoresc anul acesta.


schema declaratiei de dragoste

February 14, 2010

Ieri iubeam.   (Viitorul)

Azi iubesc. (Trecutul)

Maine voi iubi. (Prezentul)

Ieri asta imi doream. (Viitorul)

Azi asta imi doresc. (Trecutul)

Maine asta imi voi dori. (Prezentul)

Ieri puteam. (Prezentul)

Astazi pot.

Maine voi putea. (Prezentul)

Ieri aveam nevoie.

Azi am nevoie.

Maine voi avea nevoie.

acest articol este scris ca prim draft pentru o viitoare declaratie de dragoste. modificarile de continut sunt posibile.


the miracle of love

February 14, 2010

 

Songwriters: Lennox, Annie; Stewart, David A

How many sorrows do you try to hide?

In a world of illusion

Thats covering your mind

I^ll show you something good

Oh, I^ll show you something good

When you open your mind

You^ll discover the sign

That there^s something

You^re longing to find

The miracle of love

Will take away your pain

When the miracle of love

Comes your way again

Cruel is the night

That covers up your fears

Tender is the one

That wipes away your tears

There must be a bitter breeze

To make you sting so viciously

They say the greatest coward

Can hurt the most ferociously

I^ll show you something good

Oh, I^ll Show you something good

If you open your heart

You can make a new start

When your crumbling world falls apart

The miracle of love

Will take away your pain

When the miracle of love

Comes your way again


idolul ingenunchiat

February 7, 2010

 

un fir de transpiratie rece i se scurge pe fata-i lipsita de farmec. schimonoseste un zambet de sticla vrand sa comunice o stare placuta celor din jur.  isi cauta o farama de admiratie in ochii lor. vrea contiuarea fara sa fi avut inceputul. il chinuie gandul ca ar putea fi sfarsitul. ochii ii cauta pe perete scaparea din acest scenariu prost. imaginatia e insetata pana la deshidratare. mintea e flamanda de ratiunea momentului si se hranese doar cu iluzii. increderea e un mobilier de lemn vechi, ros de carii,  scartie si miroase a trecut. stralucirea e captiva in promisiuni. dezamagirea e mai fireasca decat respiratia. e momentul de care se ferea in planurile sale cu precautie. acesta ii scoate super umnanul oglindit cu atata carisma in ochii umezi de emotie a celor din jurul sau ca pe-o manusa ce nu-l mai incape. e o stire fara informatie, un cantec fara sunet si un tablou fara de culoare. oscileaza intre un nou invechit si un vechi innoit. spontaneitatea are program de functionare. reactia astazi nu lucreaza. frumosul a plecat in vacanta.

cercetator privirea lui face eforturi sa se conecteze la realitate. refuza situatia de moment si se ancoreaza in amintirile care ii faceau pe plac. nu le poate suprapune peste ce vede. contrasteaza mult si il face sa clipeasca des. astazi a venit randul sau sa fie idolul ingenunchiat.

 acest articol e scris cu dag pentru cei care fac pace cu punctele lor slabe.


shopping personal

February 2, 2010

 

Bun venit in supermarket!

 Nu imi aduc aminte sa mi se fi spus asta cand m-am nascut. Sau poate aveam urechile infundate de strigatul meu de debut si nu l-am auzit pe doctor. Daca e asa, putea si el sa repete macar. Doar o data te nasti si atunci sa te opresti sa asculti ce spune un necunoscut? Eu am preferat sa le strig de unde vine lumina asta mare si ce-i cu mine dezbracat pe masa, in noiembrie 23. Ea l-a luminat sa spuna raspicat :E b-a-i-a-t, doamna!  Bun, acum da ceva sa iau pe mine si fa iarasi intuneric sa dorm un pic. M-ai obosit destul. Si pana sa adorm nu am auzit acel bun venit. Eu urma sa intru in supermarket si nu aveam informatia.

Aici, primii 2 ani am auzit numai oferte. Super oferte. Primeam promotii la sticla de lapte cu biberon si acces neingradit la perechi de brate in care sa adorm. Promoterii isi faceau treaba foarte bine si intotdeauna ma lasam convins. Aveau o satisfactie sincera sa ma vada satul si sa ma ajute la digestie cu un leganat usor. Testingul la jucarii nu tinea cont de amenintarea timpului sau a gurii mele pofticioase cu care cautam gustul urechilor la animalele din plus. Imi luasem in serios rolul de tester. Putea iesi ceva delicios sau disparitia misterioasa a acelui lucru de langa mine. Asta mi se intampla des pentru ca eram mereu in centrul atentiei. Dupa cum ma priveau imi dadeau de inteles ca ar fi trebuit sa le ofer ceva in schimb. Un sunet care sa aduca cu limba romana. Sa astepte. La urma, eram intr-o promotie si nu ma obligam la nimic. Ei ofera, eu primesc.

 Vine si momentul in care sa ma fac auzit. Doleantele mele sunt noul mod de interactiune cu cei din jur. Refuzurile le santajez cu plansete si strigate. Perseverand in asta, incepusem sa ma fac prea clar inteles. Acesta era indiciu care m-a recomandat sa vizitez un raion nou din supermarket: gradinita. Aici trebuia sa stau la coada ca sa primesc atentie. Era o schimbare nu tocmai dorita. Eram o gramada de doritori de atentie intr-un raion cu 3 sau 4 promoteri. Cautand calea cea mai scurta am gasit 2 variante care ma desparteau de o privire, o voce si 2 brate protectoare: o prostie facuta bine sau o fapta buna facuta prost . Simplu, ca si cand ai intra la fete in baie din greseala. Urmarile acestor variante imi creau intotdeauna mari emotii. Asa cum mai demult auzeam in tot supermarketul o voce calda care imi anunta intotdeauna promotiile, acum aceasi voce cu variatii duplicitare in ton imi anunta expirarea ofertei sau bonusul. Expirarea ofertei insemna ca nu mai primesc iar bonusul ca ma asteapta ceva in plus. Tehnica asta imi seta un comportament de pilot-automat prin care eu ma pregateam incet sa ofer ca intr-o cursa de avion, conditiile de zbor dorite. Cu toate ca aveam des erori de pilotaj, incepeam sa vad diferenta. Eu ofer, ei primesc. Inversul acestei situatii era mai nou conditionat.

Sa va mai spun ca supermarketul asta era mereu in extindere. Spre exemplu a fost inaugurat un raion vecin cu al meu. O mare festivitatea s-a facut acolo, cu multa lume si multe flori. O voce anunta parca sub comanda militara formarea de grupuri sub privirea unui promoter. Grupurile primeau numele de clasa si erau numerotate. Mie nu imi trebuiau numere, imi trebuiau doar mai multe fise pentru calutul de la intrare pe care ma dadeam linistit inainte. Dar repede imi aduc aminte de conditionarea cu care ma invatasem si intru si eu intr-un grup. Programul de functionare era unul prea matinal iar prezenta mea era obligatorie la noul raion. Matinala si obligatorie sau imi expirau ofertele. Ma ridic pe varful picioarelor si cu efort incerc sa inteleg  produsele de sub nasul meu pe raft. Promoterul de aici stie prea multe iar eu nu stiu nimic. Imi ofera zilnic cate un sampling nou urmand ca in scurt timp sa ma intrebe ce gust are. Nu stiu. Am uitat. Nu m-am invatat cu gustul si sincer unele lucruri nici nu erau pe gustul meu. Insista ca imi vor prinde bine mai tarziu si ca trebuie sa incep sa imi formez gustul de mic. Mi-ar fi placut sa ii povestesc gustul urechii de plus pe care o cercetam cu atentie cand eram mic. Ea insa nu era pe acest raft. Ma vad nevoit sa memorez gusturile si sa raspund robotic pentru a primi cate un bonus. Functioneaza. Nu faceam legatura intre ele dar le stiam separat pe gusturi: matematica-acru, desen-condimentat, citire-amar, muzica- dulce. Gusturile pe placul meu le exploram si le aduceam in joaca din raionul anterior. Prin exersare, ele imi dadeau posibilitatea sa devin cunoscator. Eu ofer, eu primesc. In bucuria acestei descoperiri, uitasem de ei iar conditionarea tine doar de mine acum.

In supermarketul acesta mare vezi de toate: promoteri, promotii, oferte expirate, oferte la care le-a venit vremea. Rolul lor este sa te conditioneze, ca sa primesti. Rolul tau este sa iti oferi, ca sa primesti.

Vizitati cu incredere si alegeti pe gust!

acest articol este scris cu drag pentru cei care acum mesteca ceva placut.