lasa lumina aprinsa

cand eram mic cel mai mult ma speria intunericul. (psihologii sa se autosesizeze) sub potectia lui se ascundea pletosu ala blond din serialul horror  twin peaks, vreun monstru din desene animate sau fratemio care vroia sa ma sperie. imaginatia lucra impotriva linistii mele cand se lasa intunericul.  urechile atintite spre orice sursa de zgomot, pupilele ochilor dilatate la maxim pentru a sesiza ceva cunoscut, linistitor si bataile inimii urmand traseul unui rollercoster erau simptomele stiute deja cand trebuia sa merg intr-o camera noaptea sa iau ceva. as fi preferat ca intrerupatorul prin care luminam instant camera sa fie o parte a corpului meu pentru a micosra suspansul de a-l gasi pe intuneric. (un al 6 -lea deget pe care il pocnesti). venirea noptii anunta momentul somnului. aveam doua variante de a adormi ferit de amenintarea intunericului: lasam usa deschisa la camera ca sa ii aud pe ai mei vorbind in bucatarie sau adormeam cu lumina aprinsa. aceste masuri imi garantau absenta personajelor negative  pentru ca stiam eu din desene animate si filme ca nu se arata in prezenta parintilor si pe lumina. curajul lor in aceste conditii semana cu al meu cand la serbarea de la gradinita trebuia sa recit o poezie.(“”cum e mama mai departe?”) lasa lumina aprinsa era un indemn care incepea sa devina un fel de a fi.

clasa 1 era  si ea o camera in suspansul intunericului. in prima zi nu parea sa fie bine luminata pentru ca mi-am vazut colegii adusi de mana de catre parinti cum incepeau sa planga de frica la plecarea acestora desi primeau asigurari ca vor fi asteptati la poarta scolii la iesire. miros de petrol, ghiozdane dreptunghiulare, penare cu creioane colorate la vedere, fete cu codite impletite si cordeluta,  baieti pieptanati intr-o parte de mame, banci cu scartait de hinta, pereti cu tablouri de barbosi ce priveau increzatori si o invatatoare care ne asigura pe toti ca va fi bine si nu dureaza mult, pareau sa fie acum acel lucru cunoscut si linistitor din camera intunecata in care urma sa las lumina aprinsa. ce nu stiam eu e ca becul tine 8 ani dupa care se arde si trebuie sa merg in alta camera: liceul. becul deaici e diferit de cel care ma linistea pana acum si palpaie des la inceput. in loc sa-mi tina lumina aprinsa, mi-o stingea cand mi-era lumea mai draga si invat ca unele lucruri sa le fac pe intuneric. mai tarziu urma sa inteleg ca acele lucruri nu se fac nici pe lumina. 4 ani de lumina sacadata mi-au pregatit din timp dorinta de a pasi in alta camera: facultatea. aici deja aveam experienta caderilor de lumina asa ca nu ma mai speria nici ala din twin peaks, nici tataso si nici sa particip la reuniunea lui de familie de sarbatori. aici am descoperit ca lumina aceea cu care eram eu obisnuit poate avea nuante de culoare si iti poate da o alta viziune asupra camerei dar ce era si mai important era ca aceasta lumina colorata ma ajuta sa vad si inafara camerei. daca as fi avut eu o astfel de lumina cand eram mic, vedeam sigur si pe hol unde cateodata mi se parea ca mai trece un monstrulet cu miscari subtile. incet, incet percepeam paleta de culori a luminii pe care vroiam sa o las aprinsa. stiam ce culoare vreau sa lumineze in fiecare zi in camera si in afara ei. eu aveam libertatea sa fac asta. super.inca 4 ani de efectele vizuale in care ma perfectionasem si la sfarsitul lor trebuia sa le iau cu mine mai departe deoarece camera in care ma aflam urma sa fie ocupata de altii. era in regula, oricum nu stateam mult in acea camera si preferam mai mult sa las lumina aprinsa in afara ei. iata-ma cu becurile colorate dupa mine cautand o noua camera in care sa las aprins jocul de lumini. aceasta noua camera se va numi:jobul. perioada asta a fost cea mai intensa din viata mea si era importanta deoarece lumina speram sa o las aprinsa mai mult timp aici. am inceput sa intru in camere de tot felul: mai mari, mai mici, mai departe de casa, mai aproape, cu factura mare la lumina, cu factura mica. in unele camere lumina care o lasam aprinsa era prea puternica si ii deranja pe ceilalti in altele lumina era prea mica si nu se vedea cum trebuie. nu a fost usor sa gasesc intensitatea, culoarea si durata de timp dorita de mine in care urma sa las lumina aprinsa in camera. dar da, intr-un final am gasit o astfel de camera in care sa las lumina aprinsa.

m-am gandit sa dau o tura in camerele unde pana acum mi-a cazut curentul. din  experienta stiu ca aici te poate speria ce vezi si cu lumina aprinsa. dar fiecare is doreste o camera numai a lui in care sa isi regaseasca intensitatea, culoarea …asa ca o sa las in curand si aici lumina aprinsa.

acest articol a fost scris ca mesaj de preintampinare a camerelor in care voi intra anul viitor.